Managementul în Agroturism

Managementul în turism reprezintă arta sau ştiiţa organizării şi conducerii eficace a agenţiei de turism, în vederea realizării obiectivelor comerciale. El cuprinde următoarele sectoare:
· Management organizaţional;
· Management strategic;
· Managementul marketingului;
· Managementul resurselor;
· Managementul comunicării;
· Managementul calităţii.
Etimologic, cuvântul management îşi are originea în limba latină, provenind de la „manus” şi desemnează „strunirea cailor ce trag la o căruţă cu ajutorul hăţurilor”, apoi, prin intermediul cuvântului “manage”, a intrat în limba engleză ca verb „to manage”, căpătând semnificaţia de a pregăti, a administra, a rezolva, a duce ceva la bun sfârşit, a manevra.
Noţiunea de management are o triplă semnificaţie:
· PROCES (activitate) – procesele de management au în componenţa lor funcţiile sau atributele conducerii, reprezentate de previziune, organizare, antrenare, coordonare, control-evaluare;
· ŞTIINŢĂ;
· TOTALITATEA PERSOANELOR ŞI ORGANELOR CARE CONDUC O ORGANIZAŢIE;
De-a lungul timpului, au fost formulate mai multe definiţii ale procesului de management, astfel:
F.W.TAYLOR, a văzut în activitatea de conducere a organizaţiei “arta de şti precis ce trebuie făcut, cât mai bine şi mai ieftin”.
HENRI FAYOL, a arătat că ‘’a conduce înseamnă a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona şi a controla‘’, precizând astfel şi atributele conducerii.
PETER F. DRUCKER, afirma: “Necestăţile marilor organizaţii trebuie satisfăcute de oameni obişnuiţi capabili de performanţe neobişnuite”.
Definiţia cea mai curentă în SUA este: “to have things done through others”. În acest enunţ se poate pune accent pe prima parte: obiective, conducere, profit, sau pe a doua parte: comunicare, formare, motivare.
Organizaţiile cu diferite structuri, funcţionând în diferite medii, trebuie să fie conduse. Câtă vreme va exista, managementul trebuie să răspundă la întrebarea „cum trebuie să conduci mai bine?”.
Managementul reflectă spiritul de bază al epocii moderne ale cărui rădăcini pot fi generate de natura sistemului economic modern, de natura mediului modern de afaceri în care se regăsesc atât resursele umane cât şi cele materiale. Managementul reprezintă acel concept în care se creează posibilitatea de a controla existenţa umană, printr-o riguroasă şi sistematică organizare a resurselor economice.
Conceptul de management poate fi înţeles ca fiind un proces de gestionare a activităţilor unei companii, organizaţii sau o structură organizată a unor persoane (directori, manageri) care efcetuează operaţiunile procesului de gestionare.
Conceptul de management mai poate fi înţeles şi ca ştiinţă socio-economică care abordează din punct de vedere al teoriei acest proces de gestionare al activităţilor companiilor (instituţiilor, firmelor, organizaţiilor).
Conceptul de management defineşte de fapt o instituţie a cărei responsabilitate se extinde în afara companiei în care este aplicat, devenind una publică care generează întreaga etică a acestuia. Această responsabilitate publică va sta la baza succesului companiei în piaţă, în sistemul economic, va sta la baza viitorului sistem economic şi social în care activează.
Managementul nu poate activa decât în strânsă interdependenţă cu evoluţia pieţei forţei de muncă din mediul economic în care funcţionează, în funcţie de factorii demografici, de vârstă, de sex, de tradiţii, obiceiuri, ocupaţii. El trebuie să se adapteze şi în funcţie de dispersia geografică ca extindere a mediului de afaceri, al organizaţiilor, care este din ce în ce mai dinamică în ultimele decenii, unele companii extinzându-şi mediul de afaceri pe tot Globul (lanţurile hoteliere).


Conceptul de turism rural si agroturism

În prezent Europa se confruntă cu numeroase probleme, dintre care pot fi enumerate doar câteva legate de aria turismului rural: asigurarea unei dezvoltări regionale armonioase, dificultatea de realizare a echilibrului între dezvoltarea economică şi protecţia mediului, elaborarea unei politici rurale care să depăşească cadrul politicii agricole şi care să cuprindă toate problemele zonelor rurale.
Prin urmare, în actuala etapă, agricultura nu se poate limita numai la asigurarea alimentaţiei unei populaţii din ce în ce mai numeroase şi urbanizate, ci trebuie să contribuie la întreţinerea unui mediu rural, care reprezintă un suport indispensabil pentru turismul rural. Astfel, nu există rural fără agricultură şi nici turism durabil într-un mediu degradat.
Turismul rural este un fenomen nou şi vechi în acelaşi timp. Interesul pentru refacerea în mediul rural a început să crească începând cu secolul al XIX-lea, ca un răspuns la stressul datorat urbanismului şi industrializării tot mai mari. Important este că turismul rural din epoca noastră este diferit dacă ne referim numai la numărul de turişti implicaţi care a crescut semnificativ şi turismul care s-a dezvoltat în toate tipurile de localităţi rurale, fără a fi limitat la arii de o excepţională frumuseţe.
Conform unei tradiţii mai largi, “turismul include o serie de activităţi, servicii, amenajări oferite de fermieri, ţărani şi locuitori din mediul rural, pentru a atrage turişti în zona lor, fapt ce generează venituri suplimentare pentru afacerile lor”.
Acceptând acest concept mai larg, turismul rural cuprinde nu doar turismul la ferme sau agroturismul, ci şi un interes special pentru vacanţele în natură, excursii în zonele rurale, precum şi turismul rezidenţial, în care serviciile includ, pe lângă cazare, evenimente sociale, festivităţi, recreere în aer liber, şi producerea şi vânzarea de produse manufacturate şi a produselor agricole.
Deşi acţionează în spaţiul rural, agroturismul şi turismul rural sunt două concepte, care pentru unii autori reprezintă acelaşi lucru, iar pentru alţii sunt două noţiuni diferite.
Practica arată că aceste categorii se identifică până la un anumit nivel, au un numitor comun, care scoate în evidenţă elementele de identitate, de incluziune, cât şi elementele diferite, care le conduc la departajare, la diferenţiere.


Privit în ansamblu, turismul rural include o paletă largă de modalităţi de cazare, de activităţi, evenimente, festivităţi, sporturi şi distracţii, toate desfăşurându-se într-un mediu tipic rural. Turismul rural este un concept care include toate activităţile turistice care se desfăşoară în mediul rural.
Turismul rural este o formă de turism care se desfăşoară în mediul rural, valorificând resursele turistice locale (naturale, culturale şi umane), ca şi dotările şi echipamentele turistice, inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice. Utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri şi hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanţă, şi îmbracă forme variate de sejur, cu un spectru larg de motivaţii: de tranzit sau itinerant, cu valenţe cultural-cognitive.
Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradiţional, clasic, desfăşurat în staţiuni şi centre turistice, precum şi la oferta turistică “standard” - de tip industrial.
Agroturismul este o formă a turismului rural, în care se utilizează pentru cazare şi servirea mesei numai în pensiunile agroturistice şi fermele agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat şi pitoresc, de atracţiile naturale şi de valorile cultural-istorice, de tradiţiile şi obiceiurile prezente în mediul rural.
Agroturismul este considerat un concept mai restrâns, care face referire la diferitele forme de turism legate de activităţile agricole şi/sau de amenajările agricole. Această formă particulară a turismului rural este organizată de fermieri, de obicei ca o activitate secundară, agricultura rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit. Uneori se face distincţie şi între agroturism şi turismul la fermă, care se referă la folosirea fostelor gospodării ţărăneşti ca structuri de primire, ce pot fi închiriate turiştilor sau amenajate ca şi cluburi de sănătate.
În concluzie, sfera de turism rural include activităţile de agroturism sau de turism la fermă. Turismul rural priveşte toate formele de turism practicate în spaţiul rural: activităţi în aer liber (echitaţie, pescuit, vânătoare, plimbări pe jos sau cu bicicleta, termalism, turism de sănătate), turism de cunoaştere (biserici, cetăţi, diferite vestigii istorice), de descoperire a mediului natural (flora, fauna), de cunoaştere şi înţelegere a culturii locale (folclor, tradiţii populare), turism gastronomic.
Spaţiul rural, prin componentele sale, satisface o paletă largă de motivaţii: odihnă şi recreere, cunoaştere, cultură, practicarea sportului, cură de aer sau balneară, vânătoare şi pescuit, oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităţilor de loisir.

În literatura de specialitate, română şi din străinătate, prin utilizarea noţiunii de agroturism, se exprimă mai bine sfera de cuprindere, adică o activitate economică complementară agriculturii într-o localitate rurală.
Prin aceasta, agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural cu potenţialul său agricol, turistic, uman şi tehnico-economic.
Agroturismul prezintă unele trăsături ce-l diferenţiază de turismul tradiţional, standard:
* consumul turistic se petrece în mediul rural, unde esenţiale sunt: calitatea pensiunii şi serviciilor de primire la fermieri, cunoaşterea mediului natural, uman şi cultural, precum şi originalitatea produselor turistice;
*oferta turistică este autentică, diferenţiată, multiplă în diversitatea sa, organizată şi condusă de fermieri, deci de oamenii satului;
* este o activitate economică complementară exploataţiei agricole şi nu o alternativă sau o substituţie a acesteia;
* oferă populaţiei cu venituri reduse posibilitatea de odihnă şi reconfortare, de petrecere a timpului liber din vacanţe sau weekend-uri în peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori cultural-educative şi cu o ospitalitate specifică;
* nu necesită investiţii foarte mari pentru amenajări de infrastructură şi supra-structură turistică sau pentru alte dotări de profil;
*se evită marile aglomerări turistice de pe litoral sau din staţiunile balneare sau montane;
* este un turism în care specific este faptul că oferta este diversificată şi de mare diseminare în spaţiu. Astfel, aparent, nu aduce prejudicii prea mari mediului natural şi celui construit, dar trebuie să se ţină seama de un anumit “prag ecologic” şi “prag fizic”. Pentru ca această trăsătură să se înscrie complet în conceptul de ecoturism, trebuie avută în vedere “capacitatea de primire” a satului şi a arealului limitrof, mai ales în condiţiile unui sejur în lunile de vară (dotări, amenajări, servicii conexe, raportul cu populaţia autohtonă);
*nu este compatibil cu turismul de masă.
Agroturismul trebuie să devină o componentă a ecoturismului şi, ca atare, cele 10 principii pentru dezvoltarea durabilă a turismului, se pot aplica şi în acest caz. Aceste principii pot fi delimitate astfel:
* reducerea supraconsumului şi a risipei de resurse turistice;
*menţinerea diversităţii naturale, culturale şi sociale a spaţiului rural;
*integrarea agroturismului în planificarea şi strategia de dezvoltare naţională, regională şi mai ales, locală (dezvoltarea ofertei, promovare şi organizare, precum şi dezvoltarea infrastructurii generale şi tehnico-edilitare); de aici concluzia că prin marketingul agroturistic se influenţează integrarea activităţilor agroturistice în dezvoltarea spaţiului rural;
* sprijinirea economiilor locale în dezvoltarea socio-economică a comunităţii, dar şi în protejarea naturii şi a valorilor
* implicarea comunităţilor locale în sectorul turistic, prin sprijinirea grupurilor de iniţiativă, pentru dezvoltarea şi promovarea ofertei turistice locale, pentru protejarea mediului înconjurător şi a bunurilor culturale, de aici şi rolul organizaţiilor locale, al prestatorilor de servicii turistice, în cazul nostru, Asociaţia Sătească de Turism Rural;
*consultarea specialiştilor şi a publicului în dezvoltarea agroturismului şi a economiei locale, pentru a se evita *dezvoltarea durabilă a agroturismului trebuie susţinută prin pregătirea profesională, calificare, perfecţionare, formarea formatorilor din rândul localnicilor, pregătirea civică, sociologică adecvată;
* cercetarea şi monitorizarea activităţii de turism şi a acţiunilor de protejare şi conservare a mediului înconjurător, precum şi a resurselor turistice.
Agroturismul este o componentă a turismului rural, cu implicaţii în valorificarea resurselor locale şi în ridicarea nivelului de viaţă al locuitorilor, în dezvoltarea socio-economică a localităţii rurale şi a comunităţii, în protejarea şi conservarea mediului natural şi construit, în contextul unei activităţi economice pe principii ecologice.
Între turismul rural şi agroturism există o relaţie de la întreg la parte, agroturismul fiind una dintre componentele turismului rural. Agroturismul însă, practicându-se cu precădere în zonele cu vocaţie agricolă diversificată, în cele relativ izolate şi izolate, care impun asigurarea celor necesare traiului prin forţe proprii sau acolo unde este o specializare adâncă, creează poziţii de monopol privind producţia anumitor produse alimentare apreciate şi solicitate (regiunile pomiviticole, satele păstoreşti, delta sau alte zone piscicole).

Cultura este inclusă în mod indirect în mix-ul produsului agroturistic, datorită posibilităţilor de cunoaştere pe care acesta le oferă (cunoştinţele generale de geografie, istorie, folclor, tradiţiile şi obiceiurile cu care turiştii vor veni în contact, schimbul de informaţii privind preparatele şi produsele indigene, meşteşugurile şi instalaţiile pe care vor putea să le admire “la sursă”), agroturismul se poate constitui astfel şi într-un act de cultură.
BIBLIOGRAFIE:

1. Alecu Ioan Nicolae şi colaboratorii: “Management în agricultură„ –Ed. Ceres, Bucureşti 2000;
2. Alecu Ioan Nicolae şi colaboratorii: “Managementul exploataţiei agricole„ – Ed. Ceres, Bucureşti 2001;
3. Alecu Ioan Nicolae, Cazac Viorel : “Managementul agricol în România. Trecut, prezent şi viitor„ – Ed. Ceres, Bucureşti 2002;
4. Drăghici Manea, Arbagic Mihai: „Management general” – Ed. Agora, Călăraşi 2001;
5. Rondelli Viorica, Cojocariu Steliana: “Managementul calităţii serviciilor din turism şi industria ospitalităţii” - - Ed. THR-CG, Bucureşti 2004;
6. Stoian Elena: „Managementul calităţii în agroturism şi alimentaţie publică”, note de curs,USAMV, Bucureşti 2005