Factori si motivatii ce influenteaza dezvoltarea agroturismului

Activităţile turistice în spaţiul rural funcţionează în fermele şi pensiunile rurale cu activităţi agricole variate, de mici dimensiuni, care dispun şi de un cadru natural atractiv şi de implementarea mai activă a administraţiei publice locale în asigurarea infrastructurii, a unor minime servicii comerciale, de agrement, sănătate.
Intensitatea activităţilor de agroturism, constituie o rezultantă a multitudinilor de factori care în permanenţă se modifică la nivel local, naţional şi mondial.
Principalii factori sunt legaţi de: nivelul de dezvoltare economico-socială a ţării sau a anumitor regiuni consacrate, acest factor fiind concretizat prin produsul naţional brut pe locuitor; preţurile si tarifele practicate în cadrul cheltuielilor directe şi indirecte în deplasările ocazionale pentru agroturism; oferta turistică în mediul rural, care, prin calitate şi diversificare poate atrage turiştii în anumite regiuni; progresul tehnic cu referire, mai ales, la posibilităţile de deplasare a turiştilor în diferite regiuni; mutaţiile geografice şi îmbinarea acestora cu circulaţia turistică rurală; creşterea gradului de urbanizare, ce generează nevoile de recreere a populaţiei în mediul rural; cheltuielile mai reduse ale turismului în mediul rural comparativ cu deplasările turistice în cadrul altor areale turistice cu renume din ţară şi străinătate.
Progresul înregistrat în transporturi, prin care se pot diminua substanţial influenţele negative ale factorului timp-distanţă şi se poate amplifica ponderea călătoriilor turistice pe distanţe lungi şi chiar în cadrul unor sejururi în mediul rural. Este pusă în discuţie existenţa unor reţele de drumuri modernizate în satele româneşti. Amploarea industriei automobilelor, nivelul de echipare a traseelor rutiere acţionează în mod deosebit şi în direcţia formei de turism rural (distanţele de transport şi la starea drumurilor). În utilizarea timpului său liber, turistul doreşte ca durata transportului până la zona (regiunea) aleasă pentru petrecerea timpului liber (sejurului) să fie cât mai scurtă.
Raportul între cerere şi ofertă în cadrul pieţei agroturistice este permanent supus modificărilor. Aceasta problemă este însă strict legată de produsul agroturistic, a cărui cerere este dominantă, dar la care se cere şi o calitate din ce în ce mai bună, pe care oferta nu reuşeşte întotdeauna să o satisfacă (gradul de confort oferit de locuinţe şi elementele auxiliare, cum sunt transportul, excursii, activităţi de agrement şi bază materiala adecvată, alături de atitudinea psihică a săteanului de a atrage orăşeanul în activităţile specifice - considerate tradiţionale - în mediul rural).
Ciclul de sezonalitate în activitatea turistică este o problemă, prin implicaţiile provocate de concentrarea sezonieră a activităţii turistice în anumite perioade ale anului. În agroturism o bună parte din timpul perioadelor de sejur corespunde cu activităţile din agricultură, uneori chiar suprapuse cu campaniile agricole. Deci se pun probleme de ordin cantitativ al atenuării sezonalităţii, al prelungirii perioadei de sejur turistic, dar şi din punct de vedere calitativ al menţinerii şi creşterii nivelului calitativ pentru produsul turistic. În perioadele considerate nefavorabile este necesar ca prin politici şi strategii adecvate să se compenseze diminuarea atractivităţii factorilor naturali cu elemente suplimentare de atractivitate, prin menţinerea cererii de servicii turistice la un volum şi nivel corespunzător.
Elementele de propagandă şi informare turistică au un rol deosebit în cunoaşterea ofertei turistice în mediul rural. Ca atare, pentru turistul potenţial se pune problema de a cunoaşte efectiv oferta turistică într-o formă obiectivă, produsul turistic. Acolo unde aceste elemente sunt cunoscute există şi o extindere şi chiar o permanentizare a agroturismului. La aceasta se poate adăuga poziţia slabă de negociatori pe piaţa turistică a locuitorilor din mediul rural, generată de lipsa informaţiilor privind cererea de produs turistic. Acesta nu poate face previzionarea activităţilor turistice proprii, cu posibilităţi de apariţie a riscurilor pentru producătorul agricol.
Problema circulaţiei turistice în mediul rural este foarte mult influenţată de elemente de natură sociologică, cu referire la sporul şi veniturile populaţiei, structura pe vârste, elemente care imprimă o anumită predilecţie în atracţiile rurale.
Problema raportului dobânzi-investiţii, este sesizată de necesitatea înfiinţării sau modernizării obiectivelor de investiţii aferente agroturismului, dar şi a posibilităţilor de acordare a sumelor necesare, acestea constituind elemente care condiţionează dezvoltarea agroturismului. În frecvente cazuri, producătorii agricoli din zonele cu vocaţie turistică, evită preluările de credite, tocmai datorită unor dobânzi exagerate.
Creşterea disponibilităţii de timp liber se datorează reducerii săptămânii de lucru, a mărimii duratei concediului de odihnă, a posibilităţilor de fragmentare a vacanţei, a interpunerii unor perioade de inactivitate, datorită sezonalităţii producţiei unde îşi desfăşoară activitatea turistul potenţial, ducând la amplificări ale cererii pentru agroturism.
Creşterea veniturilor individuale se datorează noilor condiţii de muncă, dorinţei de permanentizare a forţei de muncă în marile firme, derularea a 1-3 activităţi aducătoare de venituri suplimentare, dezvoltarea unor condiţii de muncă alternative la domiciliu care reduc costurile şi cresc posibilităţile de retribuire.
Creşterea nivelului de cunoaştere şi educaţie datorată reformelor din sistemul de învăţământ, de toate gradele, asociate cu explozia multimedia. Astfel, se constată un interes mai mare pentru cunoaşterea patrimoniului natural şi antropic al zonelor rurale. În acest context, locuitorul spaţiului urban devine un turist tot mai atras de perspectiva recreerii în spaţii naturale deosebite, relaxante, originale;
Perfecţionarea industriei de echipament turistic şi sportiv, în sensul că gospodăriile rurale pot achiziţiona ustensile, aparate casnice, sportive care să faciliteze realizarea unor servicii de cazare, alimentaţie, agrement de calitate şi cât mai variate. Aplicarea celor mai noi inovaţii din ştiinţă şi tehnică face ca aceste echipamente să permită derularea unor multiple activităţi turistice, asigură confort, independenţă şi securitate personală sporită;
Creşterea populaţiei de vârsta a III-a se datorează îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă, a posibilităţilor de îngrijire a sănătăţii, a reducerii timpului de muncă, elemente care vor determina o creştere a cererii de noi călătorii turistice, de petrecere a unor vacanţe în mediul rural, din diferite motive – sănătate, buget personal modest, experienţe inedite, cadru natural pitoresc şi relaxant;
Dezvoltarea parteneriatului dintre administraţia publică locală şi domeniul privat, fapt care are un rol deosebit de important în condiţiile în care a avut loc procesul de descentralizare a activităţii turistice şi creşterea treptată a autonomiei activităţilor locale.
Factorii şi motivaţiile psiho-sociologice sunt din ce în ce mai luaţi în considerare. Este vorba de atracţia faţă de elementele patriarhale din mediul rural, dorinţa de a cunoaşte natura, tezaurul cultural-folcloric, elementele de agrement şi animaţie oferite de vocaţia unei zone rurale în anumite perioade ale anului. În acest context se îmbină motivaţiile estetice (nevoia de frumos, ordine, armonie, naturaleţe, etc.) cu curiozitatea de a culege informaţii asupra ospitalităţii populare, artizanat, ritualuri, toate acestea având o influenţă indirectă pentru turistul potenţial, (terapia anti-stress).
Conştientizarea nevoii de a duce o viaţă sănătoasă: conceptul este în continuă ascensiune şi în cadrul traiului sănătos, recreerea activă joacă un rol extrem de important. Mişcarea şi sportul sunt elemente importante în strategiile de accedere la o viaţă sănătoasă. Zonele rurale sunt bine plasate pentru a permite recreerea în mijlocul naturii, prin plimbări, ciclism, ascensiuni. Mediul rural este considerat a fi sănătos, tonificând organismul prin aerul curat, mediul nepoluat şi traiul liniştit, lipsit de condiţiile majore de stress.
Pacea şi liniştea, sunt din ce în ce mai căutate de turişti. Nu este un fapt surprinzător, dat fiind înaltul nivel de stress mental , psihic suportat de majoritatea populaţei urbane. Un studiu asupra pieţei turistice a relevat faptul că deconectarea, relaxarea şi odihna au fost principalele motivaţii a celor ce doreau să plece în vacanţă. Acest argument a fost invocat de 66% dintre subiecţi; 47% doreau schimbarea mediului şi o experienţă în natură, iar 32% căutau aer curat şi mediu nepoluat. În plus este evitată aglomeraţia din staţiunile de vacanţă, asemănătoare în cele mai multe cazuri cu cea din marile oraşe.
Populaţia de vârsta a III-a este în continuă creştere. Pe plan internaţional, în special în statele dezvoltate, populaţia activă iese la pensie din ce în ce mai devreme, dar aceste persoane rămân active şi peste vârsta de 70 de ani. Interesul în creştere faţă de alimentaţia naturală şi raţională, este un factor de atracţie ce se manifestă tot mai pregnant pe piaţa internaţională. Vacanţa la ţară asigură, într-o proporţie covârşitoare, o alimentaţie ecologică, sănătoasă, din ce în ce mai rară sau mai scumpă în mediul urban. Preparatele proaspete, în general mai simple şi gătite în mod tradiţional, sunt mai aproape de bucătăria “ca la mama acasă”, de care mulţi turişti îşi amintesc cu nostalgie. Vacanţele în mediul rural, sunt apte să capitalizeze aceste tendinţe ale consumatorilor, deoarece reprezintă sursa unei alimentaţii raţionale, cu alimente de calitate.
Agroturismul este benefic pentru copii nu numai prin posibilitatea de a oferi o alimentaţie naturală, cu alimente proaspete şi de calitate, ci şi datorită relaţiilor pe care le mediază între copil şi natură. Vacanţele la ţară permit copiilor nu numai cunoaşterea tradiţiilor şi obiceiurilor, ci şi cunoaşterea directă a florei si faunei. Majoritatea copiilor din mediul urban nu cunosc animalele decât din cărţi şi fotografii. Ei au acum posibilitatea să-şi lărgească cunoştinţele în mod direct, stabilind relaţii afective cu animalele (câini, cai, pisici). Jocul, în care parteneri sunt copilul şi animalul, reprezintă o sursă de descărcare şi echilibrare psihică pentru copii, de multe ori o metodă terapeutică.
Păstrarea unui segment de agricultură tradiţională în condiţiile în care în ţările dezvoltate populaţia rurală reprezintă doar 15-20% din cea totală, se pune problema susţinerii unor activităţi agricole care să permită stabilitatea şi viabilitatea satelor.
Din însumarea tuturor factorilor, rezultă că agroturismul poate aduce o plusvaloare prin:
* Susţinerea şi dezvoltarea zonelor rurale cu reale valenţe turistice, valorificând eficient şi durabil resursele naturale, cultural-istorice, tradiţiile şi gastronomia locală precum şi toate celelalte bunuri şi servicii ale comunităţii rurale;
* Realizarea unui produs turistic de marcă, care să exprime notorietate, să sprijine păstrarea şi promovarea identităţii locale;
* Asigurarea unei dezvoltări regionale şi locale durabile.

FRUMOSUL ÎN DIFERITE INTERPRETĂRI

Poezia e Catharsis este purificarea a sufletelor, pacificare a resentimentelor iniţial arta purificatoare era executată într-un cadru de mistere şi ritualuri.
Frumosul-Kalon exprimă tot ce place ochiului şi urechii în virtutea formei ca privelişte şi sunete, atrage, suscită admiraţie trezeşte aprobare.
Frumosul sensibil îl defineau prin formă şi culoare. Oracolul din Delphi spunea” Cel mai drept, e cel mai frumos”, vorbea despre frumosul moral „ arta îşi atrage frumuseţea din natură”.
Democrit a recunoscut atât frumosul corporal, trupesc cât şi frumosul spiritual” fără un dram de inteligenţă, frumosul trupesc e pură frumuseţe animalică” ; frumuseţea este incompletă dacă se adresează numai simţurilor sau minţii nu şi emoţiilor dacă este „ lipsită de inimă”. La sofişti frumosul e definit ca „ ceea ce ne produce desfătare legată de auz şi de văz”.
La Platon problemele estetice s-au împletit cu alte probleme cu metafizica şi etica în special. Conceptul lui de frumos, iar teoria lui moralistă, despre viaţă s-a reflectat în conceptul său despre artă Banchetul. În sfera frumosului erau incluse de pildă, nu numai lucruri care produc plăcere când sunt privite sau ascultate, ci orice provoacă admiraţia orice naşte desfătarea, apreciere şi satisfacţie. În dialogul Hippias evidenţiază tocmai faptul că Socrate este preocupat de diferenţa dintre fiinţă şi aparenţă, dintre frumos şi „ceea ce ne face plăcere” deci de maniera de a nu confunda între ceea ce este frumos şi ceea ce pare frumos între ceea ce poate fi obiectiv şi ceea ce este cotat subiectiv drept frumos.
Ideea de frumos spiritual la Socrate era la antipodul concepţiei formaliste despre frumos a pitagoricienilor, unde frumosul depindea de proporţie, pentru Socrate, ceea ce este bun trebuie să fie şi cu siguranţă şi frumos. Cea mai frumoasă şi plăcuta casa e aceea care ne dă adăpostul cel mai plăcut şi în care putem adăposti în tihnă tot ceea ce avem. Pentru Socrate arta reprezintă realitatea, dar el o idealizează Kelos-Kalakagathia, ţine de o normă obiectivă generală, constantă ( plasticitate, muzicalitate, utilitate).
În Hippias Maior , sofistul Hippias şi Socrate căutau să clarifice esenţă frumuseţii, exemple fete frumoase, desene colorate, picturi, melodii şi sculptură Hippias „ cel mai frumos lucru este să fii bogat, sănătos şi stimat de toţi grecii să ajungi la adânci bătrâneţi”. Socrate afirma că” dintre toate lucrurile, înţelepciunea e cea mai frumoasă”. În frumos se includ nu doar frumuseţea dreptăţii, prudenţei, bunelor moravuri, a învăţăturii şi a virtuţii, frumuseţea unui suflet.
Platon aprecia frumuseţea adevărului şi a binelui mai mult decât frumuseţea estetică, adevăr, bun şi frumos (triadă). În Hippias Maior Platon a analizat un număr de cinci definiţii:
*Frumosul ca adecvare, frumosul ca eficacitate, frumosul ca utilitate, frumosul ca plăcere şi văz. Frumosul este orice ce stârneşte admiraţie, nu poate fi redus la frumuseţea pentru văz şi pentru auz, ce include şi înţelepciune, virtute, faptele măreţe şi legile bune.
În Statul a stabilit primul distincţia dintre frumosul real şi cel aparent.
„Concepţia tradiţională a grecilor, nu mă interesează ce le apare frumos oamenilor, ci ceea ce este frumos”. În „Legile”conceptul pitagorician de frumos, Platon a considerat ca esenţa frumosului rezidă în ordine (Aaxis), măsură (symmetria) consonanţă şi armonie.
În Filebas spune ca măsura şi proporţia merg mâna în mână cu frumuseţea şi virtutea. În Timaios „ tot ce e bun e frumos, iar frumosul nu poate fi lipsit de măsură. El deplasează accentul, în abordarea frumosului, de la experienţă la construcţie, la gândul şi ideea de frumos, la frumuseţea pură. Pentru Platon frumosul accesibil omului este o triadă a frumosului estetic, a frumosului etic( al caracterelor sufleteşti şi al modurilor de acţiune morală şi a frumosului noetic al cunoaşterii spirituale). Pentru el frumosul estetic semnifică haosul, lipsa de măsură, anarhia frumosului spiritual este expresia stăpânirii, a legii, a ordinii.
Frumosul spiritual se înalţă până la Idee. Frumosul absolut e identic cu sine şi este veşnic. Frumosul este semnificaţia văzului şi auzului pentru suflet.
Toţi poeţii care fac imnuri pentru alţi zei dar nimeni nu s-a oprit la Eros care este neglorificat.
Frumosul este suprasensibil. Frumosul nu are părţi în sine este absolut indivizibil. Frumuseţile pământeşti au măsură, proporţie, armonie au o articulaţie naturală. Hesiod spune ca Haosul s-ar fi născut cel dintâi ……însă pe urmă Largul Pământului, un puternic sălaş al tuturor de-a pururi; şi zeul EROS izvorul celor mai bune faceri….frumos nu-i legătura de rudenie, nici onorurile, nici avuţia ci iubirea care îi călăuzeşte pe oameni în viaţă-fereşte pe aceea ce vor să trăiască frumos nu-s legăturile de înrudire apropiate, nici onorurile, nici avuţia, nici una dintre toate acestea nu-i în stare s-o facă aşa de frumos precum Iubirea. Faptelor urâte le urmează ruşinea ; celor frumoase râvnă pentru cinstire , fiecare s-ar stăpâni de la fapte urâte şi s-ar întrece în laude, cei ce iubesc sunt singurii care primesc să moară pentru alţii. Alketis , copila lui Pelias, este singura care a vrut să moară pentru bărbatul ei deşi avea tată şi mamă. Această faptă face ca oamenii să aducă daruri şi s-ăi recheme sufletul din filosofia lui Hades. Ahile fiul Tesidei pe care l-a trimis în I-le Fericirilor ei au făcut ca moartea să i se tragă de la femei. Deşi ştia că va murii, el îl răzbună pe iubitorul său tovarş Patrocle ucigându-l pe Hector, zeii admiră şi răsplătesc pe cel care iubit fiind întoarsei iubirea, decât cel care iubeşte pur şi simplu.
Fără Eros nu poate exista Afrodita. Cum sunt două Afrodite există cu necesitate doi Eroşi. Una este fără mamă-fiind copila cerului o numim Afrodita Cerească, a doua mai tânără s-a născut din Zeus şi Diana o numim Afrodita Obştească. Eros trebuiesc să fie doi unul obştesc pe care o ajută pe Afrodita Pamântească şi altul Ceresc care o ajută pe prima Afrodită. „ Nu orice Eros e frumos şi vrednic de laudă; ci numai acela care ne-mbie să iubim în chip frumos” Dragostea pe care o insuflă Afrodita Pământească este cu adevărat ceva de rând, iubesc de dragul timpurilor iubesc fiinţe cât mai simple cu duhul.
Afrodita Cerească întâi nu-şi atrage fiinţă din femeie. E născută numai din bărbat se îndreaptă spre cei însufleţiţi de acest Eros, iubind ceea ce e de la natură mai tare şi mai inteligent. O faptă nu-i în ea însăşi frumoasă, ori urâtă; ea e astfel după modul în care se săvârşeşte – există moduri urâte, când de pildă un om rău se bucură josnic de plăcerile dragostei, precum sunt moduri frumoase când un om bun se îndrăgosteşte în chip nobil de ceva frumos. Răul este iubitorul de rând, cel ce se-ndrăgosteşte de trup mai mult ca de suflet, căci odată ofilită floare trupului ce a iubit dragostea „ zboară şi dispare” dând de ruşine multiple vorbe şi făgăduieli ce-a făcut. În schimb cel care iubeşte însuşirile sufleteşti, tocmai fiindcă are această înzestrare superioară rămâne îndrăgostit întreaga viaţă, ca unul care se contopeşte cu ce este permanent. Ne porunceşte astfel să urmărim pe unii şi să ocolim pe alţii după cum observăm de ce fel este dragostea celui care iubeşte, de ce fel a celui iubit. Pentru ce se hăţuieşte întâi de toate că-i urât să te laşi prins degrabă în mrejele amorului şi că trebuie lăsată vremea necesară şi aici spre a cerne o frumoasă alegere ca în cele mai multe lucruri. În al doilea rând este un lucru urât să fii cucerit pentru bani sau de puterea politică fie că ai face-o din teamă şi slăbiciune, fie să te ridici deasupra pornirii de a dobândii bogăţii sau şituaţii politice. Căci nimic din acestea nu se arată sigur şi permanent şi nu se va naşte decât o iubire lipsită de nobleţe.
Erosul zânei cereşti, Erosul Cerescul, deosebit de preţios pentru stat ca şi în viaţa privată, căci impune o mare râvnă pentru dobândirea virtuţii atât celui care iubeşte cât şi celui iubit. „EROSUL sălăşluieşte în tot ceea ce fiinţează”, că-i frumos să răspundem iubirii oamenilor superiori şi ruşinos celor desfrânaţi, rămâne-n picioare şi pentru corpuri.
„ Unitatea, dezbinată ea însăşi faţă de sine se recompune ca armonia arcului şi a lirei”. Muzica nu e decât ştiinţa atracţiilor cu primire la armonie şi ritm. Trebuie să răspundem numai dragostei celor măsuraţi, în scopul de a ne face măsuraţi dacă n-am atins încă măsura perfectă şi bucurându-ne de ei, să le păstrăm neîntinată dragostea, acel frumos şi Ceresc Eros care este Erosul muzei Urania, el este cel mai iubitor de oameni, el poartă de grijă nevoilor omenirii, el este tămăduitorul tuturor durerilor. Schimbările fiinţei omeneşti: bărbat şi femeie: era şi al treilea sex se numea androgin * oamenii erau alcătuiri plăsmuite dintr-o bucată şi răsăriseră pe pamânt. Sexul bărbătesc era, dintru început, pruncul Soarelui; cel femeiesc al Pământului, iar ambigenul al Lunei.
Explicaţia pasiunii dintre noi este o jumătate de om despărţită de întregul, fiecare jumătate îşi caută necontenit frântura ruptă din el însuşi, Erosul sălăşluieşte unde e mai gingaş pe lume, în moravurile, în sufletele zeilor şi oamenilor.
Zeii au pus rânduiala în lucruri, din dragostea celor frumoase, căci nu există un Eros al celor urâte EROS, este un zeu mare şi reprezintă dragostea pentru lucrurile frumoase.
Natura lui Eros este mijlocie: Eros l-ai recunoscut doritor al lucrurilor de care este lipsit, tocmai din lipsa celor mai bune şi frumoase.
Erosul este un daimon: Un demon ce le tălmăceşte şi împărtăşeşte zeilor cele ce vin de la oameni şi oamenilor ce le vine de la zei. Mitul naşterii lui Ễros: este vorba de fiinţele ce stau între ambele categorii, fiinţe dintre care face parte şi Eros este năzuinţa către înţelepciune. Fiind deci filosof, el se rânduieşte între cei ce ştiu şi cei ce nu ştiu nimic. Aceasta ţine de naşterea sa * coboară dintr-un tată plin de iscusinţă şi îmbelşugat, însă dintr-o mamă neştiutoare şi lipsită de mijloace* (natura daimonului)
Setea de nemurire că firea muritoare se străduieşte pe cât cu putinţă să existe de-a pururea adică să devină nemuritoare. Singurul lucru ce-i stă la-ndemână pentru aceasta este procreaţia. Datorită neîncetatelor naşteri se-nlocuieşte fiinţa veche prin alta nouă, pe care prima o lasă în urma ei. Nemurirea iată pricina pentru care orice vietate are în sine această grijă şi dragoste.
Va urma!