Economie art. Ed! Împrumutul de consumaţie

Noţiune, împrumutul de consumaţie (împrumutul propriu-zis) este un contract prin care o persoană, numită împrumutător, transmite în proprietatea unei alte persoane, numită împrumutat, o câtime de lucruri fungibile şi consumptibile cu obligaţia pentru împrumutat de a restitui la scadenţă o cantitate egală de lucruri de acelaşi gen şi calitate (art.1576 C.civ.).
Împrumutul de consumaţie - ca şi comodatul - este un contract real2 şi unilateral (chiar dacă este cu titlu oneros, deoarece atât obligaţia de ) restituire, cât şi obligaţia de plată a dobânzilor incumbă împrumuta­tului), dar, spre deosebire de comodat, prezintă anumite caracteristici; obiectul contractului îl formează lucruri care sunt deopotrivă fungibile (de gen) şi consumptibile potrivit naturii lor; împrumutatul devine proprietar şi suportă riscurile (art. 1577 C.civ.); este, de regulă, cu titlu gratuit, însă poate fi şi cu titlu oneros (art.1587 C.civ.).

1 De la s.lat. mutuum, -i, împrumut (cu schimbarea - mutuore - obiectului la restituire).
2 în cazul împrumuturilor băneşti predarea cu titlu de împrumut în vederea încheierii contractului se poate face şi prin predarea titlului la purtător (de exemplu, obligaţiuni CEC sau carnet CEC la purtător) ori prin predarea carnetului nominalizat pe numele împrumutatului sau trecut la clauza de împuternicire, asemănător soluţiilor admise în practică în materie de dar manual. Esenţial este ca împrumutatul să poată dispune de sumele împrumutate din momentul acordării împrumutului.

* Obligaţiile împrumutatului

Obligaţia de restituire. Principala obligaţie a împrumutatului este de a restitui la scadenţă lucruri de acelaşi gen, în aceeaşi cantitate şi de aceeaşi calitate (art. 1584 C.civ.), indiferent de eventuala sporire sau scădere a valorii lucrurilor dintre momentul încheierii contrac­tului şi acela al plăţii1.
Împrumutatul este obligat să restituie lucrurile împrumutate chiar dacă această obligaţie nu ar fi prevăzută în înscrisul constatator al contractului,

1. Refuzul de restituire nu poate fi calificat infracţiune (abuz de încredere), fiind o faptă de natură civilă. T.Reg. Bacău, dec.pen.nr.2113/1962, JN nr.2,1963, p. 150.
deoarece ea trebuie să fie subînţeleasă ca o consecinţă firească, o dată ce se dovedeşte că predarea s-a făcut cu titlu de împrumut.

Scadenţa obligaţiei de restituire, împrumutătorul nu poate cere restituirea înainte de termen (art.1581 C.civ.)29, iar în lipsa stipulării unui termen, instanţa va determina termenul restituirii după împrejurări (art.1582 C.civ.); la fel şi în cazul când s-a stipulat că împrumutatul va plăti când îi va fi cu putinţă sau va avea mijloace (art. 1583 C.civ.).

Art.1583 este aplicabil şi în cazul în care părţile indică sursa materială a restituirii lucrurilor (sumei) împrumutate (de exemplu, prin vânzarea casei). O atare prevedere este calificată în literatura de spe­cialitate drept un termen suspensiv incert, care se transformă de către instanţă, la cererea creditorului, într-un termen cert32. După părerea noastră, calificarea unei asemenea clauze drept un termen incert este discutabilă, deoarece termenul incert presupune un eveniment care este sigur că se va produce (fiind incertă numai data producerii lui), or în
29 Dacă contractul este anulat întrucât a fost încheiat prin manopere dolosive, restituirea poate fi cerută, evident, înainte de scadenţa obligaţiei (T. Jud. Neamţ, dec.civ.nr.770/1982, în RRD nr.9, 1983, p.62), potrivit principiului restitutio in integrum, ca urmare a desfiinţării retroactive a contractului.

*cazul dat nu există această siguranţă (debitorul poate să nu vândă casa, proprietatea transmiţându-se prin moştenire).

* Obligaţiile împrumutătorului

Răspunderea pentru vicii, în principiu, împrumutătorul nu are nici o obligaţie (pozitivă). Eventualele cheltuieli de conservare sunt în sarcina împrumutatului ca proprietar. Art. 1580 C.civ. care dispune că împrumutătorul este răspunzător (delictual) de daunele cauzate prin viciile ascunse ale lucrului - cunoscute de el şi necomunicate împrumutatului - la fel ca şi comodantul, este lipsit de importanţă practică, căci lucrurile fungibile şi consumptibile numai în mod excepţional pot provoca daune.