Guvernatori ai Moesiei în timpul anarhiei militare

ANARHIA MILITARĂ


Pentru o caracterizare generală a sec. al III-lea merită a fi menţionate cuvintele lui Christ: „În întreaga desfăşurare a istoriei romane, secolul III p. Chr. apare ca <> dintre două gigantice valuri ale mării. În timp ce forţele şi formele primei părţi a Principatului se epuizează, apar deja cele ale Antichităţii târzii, astfel încât se creează o nouă formaţiune istorică ale cărei structuri încep să devină vizibile cu adevărat doar prin considerarea atentă a premiselor lor din sec. III”.
Secolul al III-lea mai este denumit şi secolul anarhiei militare sau epoca împăraţilor soldaţi. Pe plan extern, epoca este marcată de războiul pe două fronturi: în Orient, împotriva imperiului neopersan, şi în Occident, împotriva germanicilor barbari. Se remarcă şi crearea temporară de „imperii locale” desprinse din Imperiul Roman (cele din Gallia şi Palmyra).
Se mai poate observa de asemenea şi stagnarea economiei şi comerţului, precum şi persecuţiile religioase împotriva creştinilor. Însă, cea mai mare nenorocire pentru Imperiul Roman a fost lipsa continuităţii autorităţii supreme. Secolul al II-lea a fost dominat de soldăţime şi generali. Senatul îşi pierde importanţa, primatul trecând la provincialii dunăreni, care prin ofiţerii şi soldaţii de aici ajung să joace un rol important în Imperiu.
Păturile bogate sunt lovite de împovărătoare obligaţii, în sarcina lor căzând obligaţia încasărilor fiscului, căreia comunităţile din care acestea fac parte nu îi mai pot face faţă.
Administraţia este incapabilă să facă faţă situaţiei create prin atâtea disfuncţionalităţi. Limes-ul roman, glorificat în timpul lui Hadrianus şi Antoninus Pius se dovedeşte inutil în faţa invaziilor barbare, ceea ce l-a determint pe Gallienus să formeze o armată mobilă cantonată ca rezervă în nordul Italiei.
Din punct de vedere politic, numărul împăraţilor este impresionant, 22, în afara celor care nu fuseseră recunoscuţi în tot Imperiul. Cei mai mulţi erau ofiţeri.
Cu domnia lui Maximinus Thrax se deschide perioada Anarhiei militare (235-285 p. Chr.), cea mai tristă din istoria marelui Imperiu. Toate izvoarele antice arată că Maximinus se născuse în Thracia, de unde şi numele Maximin Tracul, ce i s-a dat de către unii istorici antici şi moderni[1].
În timpul lui Gallienus, Historia Augusta aminteşte de cei 30 de tirani. Se ajunsese la o situaţie atât de confuză, încât cetăţeanul roman nu mai ştia care împărat este legitim.
Aceşti împăraţi soldaţi, deşi aflaţi în luptă pentru tron, se străduiesc să nu neglijeze apărarea Imperiului, ea fiind un factor esenţial de legitimare.
În timpul lui Gallienus, au loc schimbări majore în organizarea şi conducerea armatei. Senatorii sunt excluşi în favoarea cavalerilor de la marile comandamente militare. În materialul epigrafic, ei apar ca praefecti legionis agentes vice legati şi agentes vice praesidis pentru a păstra ficţiunea continuării prezenţei senatorilor în aceste demnităţi. El creează corpuri de cavalerie al căror comandant era cel mai puternic om după împărat.
Aurelianus măreşte numărul acestor corpuri adăugându-le corpuri de cavalerie grea, cataphracti, clibanarii. Creşte numărul germanicilor ca foederati servind în armata romană, fiind evidentă accentuarea barbarizării. Tot mai puţini cetăţeni romani servesc în armată: armata pierde legătura cu populus Romanus.
L. Domitius Aurelianus (270-275 p. Chr.) a încercat să reformuleze statutul împăratului în cadrul Statului, statut rău zdruncinat de anarhia militară. În inscripţii, Aurelianus este numit deus Aurelianus, mandatar al lui Sol Invictus pe pământ.
Primul guvernator din această perioadă – Domitius Antigonus (235-236 p. Chr.)[2], sub Maximin, este cunoscut printr-o inscripţie din Moesia Inferior ca legatus Aug. pr. p[r][3]. În titulatura împăratului apare funcţia de cos., astfel încât inscripţia poate fi datată în anul 235 p. Chr., deoarece Maximin şi-a exercitat consulatul mai întâi în anul 236 p. Chr.[4]. Despre cariera lui Domitius Antigonus, se ştie că acesta a îndeplinit următoarele funcţii: curator rei publicae Tudertinorum (cca. 217 p. Chr.), legatus legionis V Macedonicae (în 218 p. Chr.), legatus legionis XXII Primigeniae (în 220 p. Chr.), consul suffectus (în 225? P. Chr.), apoi a mai îndeplinit unele funcţii necunoscute, iar între 235-236 p. Chr., a îndeplinit funcţia de legatus Augusti pro praetore provinciae Moesiae Inferioris[5].
Numele următorului guvernator – Fl(avius) Lucilianus – apare pe un miliar descoperitpe un miliar descoperit la Carsium: „…per Fl(avium) Lucill-/ [ia] num leg(atum)/ pr(o)<

>r(aetore)…”[6], precum şi pe un alt miliar descoperit la Capidava: „…F[l(avio) Lu-]/ [c]il(l)ian(o) l[eg(ato)]/ Aug(usti) pr(o) [pr(aetore)][7]. Această inscripţie este dedicată lui Caius Iulius Verus Maximus Caesar, fiul lui Maximin Tracul şi datează din timpul guvernării lui L. Flavius Honoratus Lucillianus, din anii 236-238 p. Chr. Maximus este numit petru prima dată în documente cu titulatura de Caesar în 236 p. Chr. Se pare că Flavius Lucillianus, guvernatorul Moesiei, a pus oficial provincia sub noul regim, întâmpinând însă rezistenţă din partea armatei. Aceşti miliari atestă refacerea unor porţiuni ale drumului imperial de-a lungul Dunării, pe litoral şi din interiorul provinciei, în timpul lui Maximin. Numele întreg al lui Flavius Lucilianus, după o inscripţie din Roma, pare să fi fost L. Flavius Honoratus Lucilianus. Legaţia acestui guvernator mai este atestată prin alţi doi miliari descoperiţi la Histria: „…per fl(avium) Lucilia-/num leg(atum) pr(o) pr(aetore)”[8] şi „…mll[i] aria/ noua pon[i iusse-]/[r]u[nt per…][9]. Aceste inscripţii sporesc seria miliariilor moesice datând din zilele împăratului Maximinus. Ultimul miliar amintit menţionează epitetul triumfal Dacicus Maximus asumat de Maximinus între 236 sau 237 p. Chr. Probabil în lacuna din r. 12 trebuie restituit numele guvernatorului Fl. Lucilianus. În acest caz, inscripţia poate fi datată în anul 237 p. Chr., pentru că în prima jumătate a anului 238 p. Chr. Moesia Inferioară se număra printre provinciile răzvrătite împotriva lui Maximinus, care se întrec să-i şteargă numele de pe monumente.
Thomasson datează legaţia acestui guvernator între 236 p. Chr. (sfârşitul anului) şi 238 p. Chr.[10] iar A. Stein între 236/ 237-238 p. Chr.[11].
Primul legat al Moesiei Inferioare, sub domnia lui Gordian al III-lea, a cărui prezenţă la Dunărea de Jos e atestată prin monede emise în Marcianopolis, pare să fi fost Iulius sau Tullius Menophilus[12], între 238-240 p. Chr.[13]; pe aceste monede apare legenda up. Mhnojilou[14].
O informaţie târzie, păstrată de Petrus Patricius, arată că acest guvernator ar fi condus provincia timp de trei ani. Tullius Menophilus a venit la conducerea Moesiei Inferior după ce s-a distins în apărarea Aquileiei contra lui Maximinus. Din informaţia transmisă de Petrus Patricius aflăm că Menophilus a dus tratative cu carpii prevenind astfel atacurile lor timp de trei ani cât a condus provincia[15]. Astfel, guvernarea lui a fost plasată între 238-241 p. Chr., de către A. Stein sau între 238-240 p. Chr., cum au susţinut D. M. Pippidi şi Em. Doruţiu-Boilă.
Într-o inscripţie descoperită la Histria (datată în timpul domniei lui Gordian III), pusă cu prilejul resaturării unei clădiri de interes public ruinată de vechime, apare menţiunea unui legat din al cărui nume – distrus cu ciocanul – nu s-au păstrat decât primele litere: „…[C. Pe…, leg(ato) Aug(usti) pr(o) pr(aetore)”[16]. Legaţia acestui guvernator necunoscut poate fi situată între aceea a lui Menophilus (care a zăbovit la Dunăre până în 240 p. Chr.) şi Sab(inius?) Modestus, al cărui nume apare pe monede din Nikopolis cu chipul Tranquillinei. Există două ipoteze: fie că în cursul anului 240 p. Chr. Moesia a fost cârmuită de doi guvernatori loviţi de damnatio memoriae (unul – Iulius sau Tullius Menophilus, celălalt – C. Pe…), fie că singurul hostis publicus dintre ei e necunoscutul pomenit pe miliariile din împrejurimile Hârşovei[17].
Există posibilitatea ca Menophilus să-şi fi părăsit postul înainte de sfârşitul anului 240 p. Chr. Dacă numele acestui guvernator apare într-o dedicaţie în care Gordian e pomenit ca upatoV to a, aceasta nu înseamnă decât că în cursul anului 240 p. Chr. Menophilus se găsea încă în fruntea administraţiei Moesiei. Alte afirmaţii nu pot avea decât caracter ipotetic.
Între activitatea lui Menophilus şi aceea a lui Sab(inus) Modestus (241-244 p. Chr.)[18] trebuie să fi avut loc activitatea lui C. Pe…. Se poate susţine că această activitate trebuie să se fi întins pe mai multe luni. În prima jumătate a anului 240 p. Chr., legat al Moesiei era încă Menophilus. Se poate afirma că inscripţia amintită anterior (din Histria) datează din a doua jumătate a anului 240 p. Chr.; astfel încât sfârşitul misiunii lui Menophilus în Moesia a avut loc înainte de 10 decembrie 240 p. Chr., dată la care Gordian intra în al IV-lea an al puterii tribuniciene. Locul lui trebuie să fi fost luat de necunoscutul C. Pe…O altă concluzie care poate fi trasă analizând această inscripţie, se referă la faptul că Histria nu a putut fi pustiită în anul 238 p. Chr., dacă avem în vedere că în a doua jumătate a anului 240 p. Chr. guvernatorul Moesiei se îngrijea de refacerea unui edificiu public ruinat de vechime[19].
Mai mulţi cercetători susţin că la conducerea Moesiei Inferior după Tullius Menophilus, a urmat legatul C. Pe…(D. M. Pippidi, Thomasson). Mai puţin acceptată a fost ipoteza privind legaţia lui C. Pe… la începutul domniei lui Auirelian (270-272 p. Chr.), deoarece în acest interval pare a fi asigurată guvernarea lui Aurelius Sebastianus[20].
Legaţia acestui guvernator, C. Pe…, este atestată prin următoarele documente: doi miliari descoperiţi la Hârşova (Carsium): „…pe]-/r C. P[e…]/ leg(atum) A[ug(usti)]/ pr(o) [pr(aetore)][21] şi „…tri]-/b(unicia) pot(estate) p(atri) p(atriae) pr-/oco(n)s(uli) C. Pe/…/ leg(ato)/ Aug(usti) pr(o) pr(aetore)”[22]. Legătura dintre cei doi stâlpi miliari de la Hârşova nu este sigură, deoarece, unul, distrus pentru a face loc textului din timpul lui Diocleţian, păstrează doar numele împăratului şi prea puţin din cel al guvernatorului, iar cel de-al doilea, pe care apare fragmentar numele lui C. Pe…, nu este datat[23]. Orice lectură este posibilă: Vitrasius Pollio, C. Pe… şi Tullius Menophilus. Gr. Tocilescu completează numele guvernatorului: „C. Pe[scennius Niger], care ar fi guvernat Moesia Inferioară sub Commodus. El a fost declarat hostis publicus de către Septimius Severus şi numele lui şters de pe toate monumentele publice.
Un alt document care trebuie avut în vedere pentru legaţia lui C. Pe… în Moesia Inferior, este un stâlp miliar apărut la Hisarlăk, lângă satul Lomec: „…C. …/ leg(ato) Augusti pro/ praetore”[24], dedicat lui Gordian în anul 241 p. Chr., de un guvernator care poartă acelaşi praenomen, C.
Astfel, miliarii de la Carsium, Tomis şi Lomec, din timpul lui Gordian al III-lea, atestă în Moesia Inferior un legat cu praenomen-ul C., despre care se ştie, conform ultimului miliar amintit că activa în anul 241 p. Chr.
Acesta ar putea fi Tullius Menophilus, care a stat probabil în fruntea provinciei până în 241 p. Chr., suferind în final damnatio memoriae, urmată de ştergerea numelui de pe monumentele publice.
Coincidenţa de praenomen cu enigmaticul C. Pe… nu-l exclude din discuţie pe acesta, al cărui prezenţă în Moesia Inferior, datorită dificultăţilor de lectură, este pusă sub semnul întrebării, cel puţin în anul 240 p. Chr., dacă nu şi în cel următor, 241 p. Chr.
În urma destituirii lui Tullius Menophilus, în anul 240 p. Chr., până la venirea noului guvernator, interimatul guvernării provinciei a fost asigurat de către P. Aelius Ammonius, procurator financiar în timpul lui Gordian, considerat de unii cercetători agens vice praesidis, cum arată o inscripţie greacă din Tomis: „…Popl(ion) Ail(ion) Ammwnion tou cratis-/ton¼M(arcou) Ant(wniou) Gor-/dianou Seb(astou)¼”[25]; acesta pare a-şi fi exercitat doar atribuţiile de procurator Augusti Moesiae Inferioris[26].
Deosebit de importantă este lipsa lui C. Pe… pe monedele emise în provincie; în schimb, se cunoaşte numele lui Sab(inius?) Modestus, pe monedele din Nikopolis ad Istrum cu efigia lui Gordianus şi Tranquillina, din a doua jumătate a anului 241 p. Chr.[27], ca şi cel al lui Prosius Tertullianus, consemnat pe monedele din Marcianopolis[28].
Refacerea drumurilor în timpul lui Gordianus al III-lea, dovedită de stâlpii miliari de la Carsium, Tomis şi Lomec, pare a fi mai degrabă opera lui Tullius Menophilus, care a condus timp suficient provincia, ca să întreprindă o asemenea lucrare (238-241 p. Chr.).
Aceşti stâlpi miliari amintiţi se adaugă celorlalte mărturii epigrafice din Scythia Minor, care ilustrează refacerea provinciei după atacul carpo-gotic din anul238 p. Chr.[29].
În concluzie, numele lui C. Pe… rămâne necunoscut, până la descoperirea unor noi documente.
Sab(inius?) Modestus a guvernat în anul 241 p. Chr., când apare pe monedele din Nikopolis cu numele său, precum şi imaginea şi numele împărătesei Tranquillina. Pe unele monede apar două figuri, probabil împăratul Gordian şi soţia sa. În legenda acestor monede apare doar forma scurtă a gentiliciului său: up(ateuontoV) Vab. Modestou[30].
Legaţia lui Prosius Tertullianus este datată de către A. Stein între 241-244 p. Chr.[31]. Acest guvernator apare într-o inscripţie descoperită la Tomis: „…upateuon-/toV Prosiou Ter-/tullianou pres-/beutou…”[32]. În privinţa ridicării acestui monument, poate fi admisă ca dată, perioada imediat următoare căsătoriei perechii imperiale. V. Pârvan pune aşezarea acestui monument în legătură cu plecarea (242 p. Chr.) a lui Gordian împotriva perşilor, cu care ocazie, în drum fiind, alungă peste Dunăre goţii şi carpii, care invadaseră din nou Moesia Thracia. Dacă se admite această ipoteză a lui Pârvan, guvernatorul, prin grija căruia a fost ridicat monumentul, poate fi considerat Prosius Tertullianus.
Numele său mai apare şi pe monedele din Marcianopolis; pe aceste monede mai apar imaginea şi numele lui Gordian, sau al perechii imperiale iar pe cealaltă parte a monedelor apare legenda up. Tertullianou[33].
Următorul guvernator, […(?)C]aese(nnius) Vinius, este cunoscut dintr-o inscripţie descoperită la Tomis: „…KaisaroV M(arcou) Antwniou/ [Gordia]nou¼”[34]. Aceasta este o inscripţie onorifică pusă de un thiasos al lui Dionysos. (cultul lui Dionysos, zeu al puterii creatoare a naturii şi al vegetaţiei, îndeosebi al vinului, este bine cunoscut la Tomis).
Socotind o greşeală a lapicidului sfârşitul r. 2, (unde se citeşte clar cuvântul Antwni(n)ou ), Tocilescu atribuie inscripţia lui M. Aurelius (161-180 p. Chr.). D. M. Teodorescu susţine că monumentul a fost ridicat pentru Gordian al III-lea şi soţia sa, SabiniaTranquillina. Cum căsătoria lui Gordian cu Sabinia Tranquillina a avut loc în primăvara anului 241 p. Chr., inscripţia se plasează între 241-244 p. Chr., în nici un caz 240 p. Chr. Ţinând seama de faptul că numele împărătesei nu figura în textul iniţial şi că el a fost adăugat ulterior la un text deja stabilit şi gravat şi că această schimbare a trebuit să se facă în momentul în care ştirea căsătoriei a ajuns la Tomis, inscripţia pare a data, sub forma sa definitivă, chiar din primăvara anului 241 p. Chr., în timpul ipoteticului guvernator C]aese(nnius) Vinius.
Em. Doruţiu-Boilă susţine că în această inscripţie nu trebuie citit numele Caese(nnius) Vinius, negând existenţa acestui guvernator, propunând în schimb, pe unul dintre guvernatorii epocii, Tullius Menophilus sau C. Pe…[35].
Probabil ca prim guvernator al Moesiei Inferioare sub Philippus poate fi menţionat Severianus, în anul 244 p. Chr. El este cunoscut ca legat al celor două Moesii precum şi al Macedoniei[36].
Ca legat al Moesiei Inferioare, în timpul împăratului Philippus, mai este cunoscut de asemenea şi Prast(ina) Messallinus; monedele din Marcianopolis dovedesc legaţia sa în această provincie între anii 244-247 p. Chr.[37]. Se poate citi pe aceste monede legenda up(ateuontoV) Prast. Messalleinou iar pe cealaltă parte apare numele împăratului şi soţiei sale, Otacilia, pe alte monede – numele împăratului şi fiului său, Philippus - Kaisar şi Aug(oustoV).
La începutul anului 247 p. Chr., şi anume mai înainte de 29 august al acestui an, a avut loc ridicarea tânărului Philippus ca coregent tatălui său. Monedele lui Messalinus cuprind de asemenea şi perioada rangurilor tânărului Philippus.
Prast(ina) Messallinus este urmat la conducera Moesiei Inferior de către Ti. Cl(audius) Macrinus Pacatianus în anul 248 p. Chr.[38]. După dispariţia acestui guvernator (proclamat împărat de legiunile din Moesia şi ucis tot de ele), situaţia devine din nou nesigură la Dunărea de Jos în anul 248 p. Chr., provocată de atacul goţilor în frunte unei importante coaliţii de transdanubieni, respins de energicul consular C. Messius Q. Decius Traianus, legatul Moesiei Inferioare în anul 249 p. Chr., numit împăratde trupele victorioase[39].
Sub Decius, Moesia Inferior a fost guvernată de către P[¼] Post [¼][40]; legaţia sa în această provincie este atestată epigrafic printr-o inscripţie descoperită în Histria: „…re[stituit]/ [p]er P…/ O…/ C… Post[umino?]/ O…/ leg(ato) Aug(usti)/ [p]r(o) [pr(aetore)]”[41]. Miliarul poate fi datat (în lipsa altor elemente de titulatură) în anul 249/250 p. Chr., când guvernator al Moesiei Inferioare era P(?) sau C(?) Postuminus(?), urmat nemijlocit de C. Vibius Trebonianus Gallus, legatus Augusti pro praetore al Moesiei Inferior (250/251 p. Chr.). Ca v(ir) c(larissimus) este cunoscut dintr-o inscripţie din Perusia[42], locul său natal.
Succesorul acestuia în anul 253 p. Chr., M. Aemilius Aemilianus, guvernatorul celor două Moesii şi Pannonii, a fost proclamat împărat de către trupe (în urma succesului obţinut împotriva coaliţiei de goţi, carpi şi alţi transdanubieni), recunoscut de senat, însă ucis în acelaşi an, 253 p. Chr., în luptele pentru tron din Italia[43].
Pe baza stâlpului miliar descoperit recent în Tomis: „…ag-/ente praes(ide) pro-/vin(ciae) C. Iul(io) Victore/ …”, poate fi menţionat numele următorului guvernator, C. Iulius Victor, praeses provinciae în timpul celor doi împăraţi pentru o perioadă, care nu poate fi precizată în intervalul 254-258 p. Chr. Titlul de praeses provinciae întâlnit mai rar înainte de Septimius Severus, începe să fie folosit oficial spre sfârşitul secolului al II-lea pentru guvernatorii de rang ecvestru (procuratores), fiind însă atribuit şi celor de ordin senatorial, căpătând în cazul acestora mai târziu o difuzare mai largă, alături de cea de leg(atus) Aug(usti) pr(o) pr(aetore)[44].
Miliarium-ul descoperit recent la Topalu (jud. Constanţa) demonstrează legaţia moesică (necunoscută înainte) a guvernatorului Sallius Aristaenetus: „…sub cura Sali-/i(i) Aristaeneti/ leg(ati) Aug(usti) pr(o) pr(aetore)…”. Sallius Aristaenetus originar din partea răsăriteană a Imperiului, din Bizanţ, a primit legaţia de rang pretorian a Traciei, în vremea domniei comune a lui Valerianus şi Gallienus. Pe baza unui stâlp miliar descoperit la Serdica, nu se cunoaşte decât calitatea de legat pretorian a lui Sallius Aristaenetus, la începutul sau sfârşitul domniei lui Valerianus şi Gallienus, fără să ştim data la care a îndeplinit consulatul, ca apoi să treacă la conducerea Moesiei Inferioare, putându-se lua în considerare perioada domniei lui Gallienus singur (260-268 p. Chr.) sau cea a lui M. Aurelius Claudius (268-270 p. Chr.), până la Aurelian, când piesa a fost refolosită.
Datorită faptului că pe stâlpul de la Topalu s-a putut identifica cognomen-ul Philippus, se poate deduce că Sallius Aristaenetus a îndeplinit funcţia de legat al Moesiei Inferioare, la o dată anterioară celei menţionate mai sus.
Guvernararea lui Sallius Aristaenetus rămâne nesigură, având în vedere că miliarul de la Topalu nu oferă elemente sigure de datare. Acesta nu figurează pe monedele bătute în provincie până la Filip Arabul inclusiv, ceea ce ar pleda pentru o prezenţă a sa de scurtă durată; de asemenea, nu se poate preciza, dacă acest guvernator a suferit damnatio memoriae, întrucât numele său se distinge bine pe miliarul de la Topalu, părând mai degrabă deteriorat cu prilejul refolosirii piesei[45].
Ridicarea celor doi uzurpatori Ingenuus (guvernator şi al Pannoniei[46]) şi Regalinus, înlăturaţi pe rând (258-260 p. Chr.)[47] au creat dificultăţi în provinciile dunărene, situaţie agravată de conflictul cu perşii, când este luat prizonier chiar Valerianus (259/260 p. Chr.)[48].
Aplicarea edictului lui Gallienus (261 p. Chr.) a avut drept urmare impunerea guvernatorilor de rang ecvestru la cârma provinciilor.
În anul 258 p. Chr., legiunile din Moesia (cu asentimentul celor din Pannonia) îl numesc împărat pe guvernatorul Ingenuus, suferind, după înlăturarea acestuia, persecuţii aspre, ca şi populaţia civilă, după cum, nu peste mult timp, în anul 260 p. Chr., moesii îl susţin pe Regalinus, comandantul Illyricum-ului, înlăturat şi el urgent, ca şi celălalt uzurpator[49].
După reforma amintită, situaţia în Moesia Inferior este puţin cunoscută; doar despre unul din generalii lui Gallienus, Marcianus s-a presupus că a fost primul guvernator de rang ecvestru al Moesiei (sau Traciei)[50].
Edictul din anul 261 p. Chr., prin care interzicea accesul senatorilor în posturile înalte din armată, reformă care a dus , în provincii, la transferul de autoritate către membrii ordinului ecvestru, ar putea explica şi lipsa de date asupra guvernării Moesiei Inferioare în acest interval de timp[51].
Atacurile pustiitoare ale populaţiilor transdanubiene şi nord-pontice din anul 267 p. Chr. şi mai ales 269 p. Chr., când Tomisul (constituind chiar ţinta năvălitorilor) a rezistat datorită zidurilor solide şi vitejiei locuitorilor, au lăst urmele distrugerii în teritoriul cetăţii. Singurul miliar din timpul lui M. Aurelius Claudius, cunoscut până acum în Moesia Inferior, dovedeşte refacerea drumului din preajma metropolei Pontului Stâng. În această inscripţie din Tomis este amintitnumele guvernatorului în timpul căruia s-a efectuat lucrarea,Titius Saturninus, numit ca şi predecesorul său din vremea lui Valerianus şi Gallienus, praeses provinciae: „ Imp(eratori) Caesari/ M(arco) Aurelio Clau-/dioPio Felici/ invicto Aug(usto)/ agente praes(ide)/ prov(inciae) Tito/ Saturnino…”[52]. Pe baza acestui miliar, este sigură prezenţa lui Titius Saturninus, praeses provinciae în anii 268-270 p. Chr sau poate numai la începutul acestui interval, având în vedere lipsa de date din inscripţia tomitană privind consulatul şi puterea tribuniciană a lui M. Aurelius Claudius.
Tot în Moesia Inferior, pe un miliar descoperit la Ruse (Sexaginta Prista), datat în anul 270 p. Chr. (pe baza absenţei consulatului din titulatura împăratului Aurelian), se poate observa numele martelat al unui leg. Aug. pr. pr.[53].
Întrucât Titius Saturninus îşi desfăşoară activitatea tocmai în această perioadă de schimbări, chiar dacă legati Augusti pro praetore Moesiae Inferioris au fost toţi consulari, (cel puţin până la Gallienus), este greu de spus în ce măsură trebuie căutat guvernatorul amintit printre aceştia din urmă. Este cunoscut un Saturninus, consul ordinarius, alături de Gallienus (învestit consul pentru a VI- a oară) în anul 264 p. Chr., despre care nu se ştie dacă a fost numit ulterior, în timpul lui Claudius al II-lea, guvernator în Moesia Inferior, cu atât mai mult cu cât, după edictul lui Gallienus, sunt întâlniţi numai în mod sporadic legaţi de ordinul senatorial[54].
Nici unul din personajele cu numele Saturninus, cunoscute în epocă, nu pare a se identifica cu guvernatorul din Tomis. Mult mai probabilă este apartenenţa lui Titius Saturninus la ordinul ecvestru, fapt dovedit pentru guvernatorii care-i urmează la conducerea Moesiei Inferioare, printre care se află M. Aur(elius) Sebastianus, Silvius Silvianus v(ir) p(erfectissimus) praeses pr(ovinciae) Moesiae Inferioris, şi AureliusDizo, plasaţi ipotetic între anii 284-302 p. Chr. (cognomen-ul tracic al ultimului guvernator, demonstrează avansarea unor elemente locale la conducerea provinciei)[55].
M. Aur(elius) Sebastianus este numit într-o inscripţie din Discoduraterae: „[up]a[te]uwn [thV] epa[reiaV] odia[shm]otatoV”[56].
Legaţia acestuia este asigurată pentru anii 270-271 p. Chr; pe toate monumentele, care atestă numele lui Aureliu Sebastianus, Aurelian poartă titlul de Germanicus, primit din 270-271 p. Chr., dar nici unul din epitetele triumfale obţinute în anii următori. În inscripţia descoperită la Mangalia[57], cu numele martelat al unui guvernator al Moesiei, Aurelian apare ca restitutor patriae („…[r]estitutori patri[ae]…”), titlu pe care l-a luat din 274 p. Chr. Acest legat nu poate fi deci identic cu Aurelius Sebastianus[58].
Tomisul îţi păstrează calitatea de metropolă, tomitanii având mijloacele necesare (chiar şi în perioada dificilă a anarhiei militare), să reconstruiască porţiuni din importantul drum al litoralului, cu sprijinul permanent al guvernatorilor provinciei, care îşi aveau sediul tot aici.
Se poate avea în vedere, în acest sens, o inscripţie tomitană, din anii 285-292 p. Chr.: „…C(aio) Aur(elio) F[irminiano] v(iro) p(erfectissimo)/ [devo]tissimo n[umini Aug(ustorum)]/ [ci]vitas [Tomitanorum fec(it)][59]. Analizând această inscripţie, C. Aurelius Firminianus, „v(ir) p(erfectissimus) dux limitis prov(inciae) Scyt(hiae)[60], sprijină cu mână militară, capitala provinciei să repare porţile cetăţii de reşedinţă a guvernatorului[61].

[1] D. Tudor, op. cit., p. 236.
[2] Thomasson, op. cit., col. 143, nr. 129.
[3] CIL, III, 14 429.
[4] A. Stein, op. cit., p. 97.
[5] Géza Alföldy, Die Legionslegaten, …, p. 53.
[6] CIL, III, 7605 = ISM, V, 97.
[7] ISM, V, 20.
[8] ISM, I, 321.
[9] ISM, I, 320.
[10] Thomasson, op. cit., col. 143, nr. 130.
[11] A. Stein, op. cit., p. 97.
[12] D. M. Pippidi, op. cit., p. 473.
[13] Em. Doruţiu-Boilă, Über, …, p. 404.
[14] A. Stein, op. cit., p. 98.
[15] M. Bărbulescu, Contribuţii, …,p. 128.
[16] ISM, I, 168.
[17] A. Stein, op. cit., p. 100.
[18] Thomasson, op. cit., col. 144, nr. 133.
[19] D. M. Pippidi, op. cit., p. 479.
[20] Em. Doruţiu-Boilă, op. cit., p. 405.
[21] CIL, III,7606 = ISM, V, 98 a.
[22] CIL, III, 7607 = ISM, V, 99.
[23] M. Bărbulescu, op. cit., p. 130.
[24] CIL, III, 14 430.
[25] ISM, II, 106 (72).
[26] A. Stein, op. cit., p. 115.
[27] Thomasson, op. cit., col. 144, nr. 133.
[28] A. Stein, op. cit., p. 101.
[29] M. Bărbulescu, op. cit., p. 132.
[30] A. Stein, op. cit., p. 100-101.
[31] Ibidem, p. 101.
[32] ISM, II, 108 (74).
[33] A. Stein, op. cit., p. 101.
[34] ISM, II, 107 (73).
[35] Em. Doruţiu-Boilă, op. cit., p. 403-404.
[36] A. Stein, op. cit., p. 102.
[37] Thomasson, op. cit., col. 145, nr. 138.
[38] A. Stein, op. cit., p. 102.
[39] M. Bărbulescu, Un nou guvernator, …,p. 204.
[40] Thomasson, op. cit., col. 145, nr. 141.
[41] CIL, III, 12 515 = ISM, I, 322.
[42] CIL, XI, 1927.
[43] M. Bărbulescu, Contribuţii, …, p. 134.
[44] Ibidem, p. 135.
[45]Idem, Un nou guvernator, …,p. 197-206.
[46] A. Stein, op. cit., p. 105.
[47] B. E. Thomasson, op. cit., col. 145-146, nr. 144-145.
[48] M. Bărbulescu, op. cit., p. 204.
[49] Idem, Contribuţii,… , p. 135.
[50] Thomasson, op. cit., col. 146, nr. 146.
[51] M. Bărbulescu, op. cit., p. 138.
[52] Ibidem, p. 136.
[53] CIL, III, 14 460.
[54] Emilia Doruţiu-Boilă, op. cit., p. 408.
[55] M. Bărbulescu, op. cit., p. 139.
[56] IGB, II, 734.
[57] CIL, III, 7586.
[58] Em. Doruţiu-Boilă, op. cit., p. 405-406.
[59] Al. Barnea, op. cit, p. 155, 195-196.
[60] Ibidem, p. 210.
[61] M. Bărbulescu, op. cit., p. 140.